Cântec în singurătate

Fericit alergam, intr-un vis rătăcit,

Pe al vieții lung drum de deșarte trăiri.

Visul s-a terminat și am îmbătrânit,

Bântuit sunt acum de tristeți și-amăgiri.

Fără temeri sau griji, visam că sunt pierdut,

Printre norii pufoși, când pe cer se-adună,

Fiecare plângând câte-un gând dispărut

Fără urmă, într-o noapte lipsită de lună.

Țintuit sunt în mrejele unui dor nesfârșit,

Dar privirea de nori mi-e lipită și-acum

De iubire am răni, iar din visul trăit

Au rămas numai lacrimi, deznădejde și scrum.

Sunt, acum, personaj într-o palidă dramă,

Sedus de mângâierea unei tainice umbre

Care, cu viclenie, zi de zi mă indeamnă

S-o urmez neîncetat pe-ale ei cărări sumbre.

Acea umbră, încet, în suflet se strecoară

Și-n cotloanele lui se statornicește

Izvorând multe lacrimi de tristețe amară

Din ploaia de-amintiri care nu se oprește.

Umbra-i singurătatea – o imensă povară,

E prea marele preț pe care-l plătesc

Pentru visul frumos pe care într-o seară,

Fermecat l-am primit, ca pe un dat ceresc.

Imi ești, singurătate, nesfârsită durere,

Și zadarnic incerc să-ți găsesc alinare

Căutând în imensul ocean de  mistere

O speranță, măcar, sau un strop de iertare.

Mi-e aproape sfârșitul, va urma despărțirea,

Și voi merge pe-un drum către alt univers.

Pentru prietenii vechi, bucuros, las iubirea,

Și uitarea pentru acei ce nu m-au înțeles.

11 iulie 2024

Luca N Alinatu’

Am invatat …

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este sad-man.jpg

Am invatat, cazand, sa ma ridic,

Sa vorbesc mai putin, s-ascult mai mult,

Iar din al vietii nesfarsit tumult

Am incercat sa inteleg un pic.

Sa nu ma mire cand, cu voluptate,

Sperantele-mi strivesc niste misei,

Acum as vrea sa-i invat si pe ei

Cum sa traiasca fara rautatate.

Am inteles ca, totusi, omenia

Va exista acum si pururea

Ca fara ea, sa iert, nu as putea

Ipocrizia, ura, si mandria.

Inteleg azi, mai mult ca altadata,

Ca-n vorbe fara rost se-ascund taceri,

Si ce stiu azi, de n-as fi aflat ieri

Ar fi doar fapta fara vreo rasplata.

Cand sufletul imi plange, sa zambesc

Ca orice comedie ascunde-o drama,

Ca lacrimile ploii struguri cresc

Pentru-a se face vinul bun din crama.

Am invatat sa nu-mi mai fie teama,

Cum dar si cui sa cer ca sa primesc,

Sa fiu mereu mai darnic, cat traiesc,

Chiar daca facerea de bine e … de mama.

Ca daca-mi pasa mult si spun putin

E greu sa uit tot ce sa iert as vrea,

Ca a dori nu-inseamna si-a putea,

Ca demnitatea e un dar sublim.

Ce stiu acum este ca drumul vietii

Trece prin vai adanci dar si prin munti

Ca nu se trec prapastii fara punti

Cladite din elanul tineretii.

Ca lumea nu mai are nimic sfant,

Si ca se moare pentru libertate,

Cand ura e stapana peste toate

Si ne-nsoteste pana la mormant.

Luca N Ascultatu’

15 aprilie 2024

Indemn de dupa bradul de Craciun

Mai e putin si anul asta trece

Usucase-va si bradul de Craciun

De Anul Nou romanul va petrece,

Uitand indemnul de a fi mai bun.

Iar dupa Sarbatori se-abate gandul

De la colindatori si datini sfinte,

Din nou vechilor griji le vine randul,

Desarte lucruri ne revin in minte.

Curand si-al lasitatii foc se-aprinde,

De sub zapezi iar se iteste zgura.

Tentaculele ura si le-ntinde

Cand ne ranjeste-n fata impostura.

In lumea noastra iar revine circul,

Patimi lumesti ne cuceresc simtirea,

Ne pomenim imbratisand nimicul

Privind nepasatori nelegiuirea.

Tanjim utopic dupa vreun miracol

Dar ascultam de-un gand care ne cheama

Sa ne grabim, la circ e-un nou spectacol,

Sa urmarim o noua melodrama.

Vedea-vom scamatori facand minuni,

Si caini dresati mergand pe trotinete,

Vom rade-n hohot sau vom plange-n pumni

Hipnotizati de ploaia de confete.

Vom mai vedea cum clovni se sicaneaza,

Ursul polar de spaima stapanit,

Fachiri care pe cioburi se asaza.

Si leul cel batran, de bici strunit.

………………………………………………….

Naivi, in sinea voastra socotiti

Ca-n circul vietii voi sunteti dresorii

Dar v-ati lasati de altii stapaniti

Traind doar cu sperante si orgolii.

E, oameni buni, momentul primenirii!

Alaturi de copii, parinti si frati,

De bunavoie, fructul amagirii

Sa hotarati sa nu il mai gustati.

Nu fiti naivi, nu asteptati minuni,

Abia peste un an mai e Craciunul.

Nu mai urmati orbeste falsi tribuni

Uniti-va-n simtiri, fiti toti ca unul!

Luca N Indemnatu’

28 decembrie 2023

Parintii truditori

 

 

 

 

 

Se-apropie-nserarea si se-aduna

Prin curti, ingandurati si nadusiti –

De pe ogoare, dupa aratura,

Batranii uscativi, ca niste sfinti.

 

Le toarna sa se spele, cu rabdare,

De colbul de pe fetele zbarcite

Neveste cu obrajii arsi de soare,

Tacute si la fel de ostenite.

 

Apoi se-asaza linistiti la masa

Si vorbesc rar, cu-ngrijorare-n glas,

Ca va veni curand vremea de coasa

Si-n sat numai batrani au mai ramas.

 

Ca fiii le-au plecat demult de-acasa

Sa-si fac-un rost, sa stranga ceva-bani.

Grija ca-i mult de munca ii apasa,

Iar ei sunt istoviti de dor si ani.

……………………………………………

Si parca prind puteri cand fii-i suna,

Arareori, cand li se face dor.

Chiar daca sunt bolnavi, nu vor sa spuna,

Ca au si ei necazurile lor.

 

1 august 2023

 

Balada unei lampi uitate

 

 

 

 

 

 

Cand inserarea poposea la geam

Ea daruia o pálida lumina

Odaii mici in care ne-adunam

Care acum sta trista, in ruina.

 

Si la lumina care palpaia,

Bunica, cu ochi tristi si obositi,

Despre pruncia lui Isus citea

Si-i ascultam povestile, vrajiti.

 

Norii vietii tamplele ne-au nins,

Mai mult din amintiri traim acum.

S-au stins bunicii si cu ei s-a stins

Lumina din odaia de la drum.

 

Nu mai e nimeni lampa s-o aprinda,

Si ca-ntr-un lung si nefiresc ragaz,

In cuiul ruginit, batut in grinda,

Se odihneste trista, fara gaz.

………………………………………..

In mari cladiri de sticla si beton

Ne ducem viata, si ne inconjoara

Lumini multicolore de neon …

Uitat-am lampa de odinioara.

…………………………………………

In caz ca va-ntrebati daca merita

Sa scrii despre o lampa prafuita:

… Am revazut lumina ei azi-noapte

In visul trist al lampilor uitate.

 

Luca N Luminatu’

14 iulie 2022

Primavara

Peste satele-amoritie voia buna lin coboara.
Stoluri mari de pasarele se intorc la noi in tara.
Albinutele grabite ies din stupi, au treaba multa
Si-n padurile-nfrunzite cucii fericiti iar canta.

Uita de melancolie salcia cea plangatoare
Mugurii pufosi dezmiarda, cu caldura, blandul soare.
De zambile si narcise este iar gradina plina,
E senin, cerul albastru scalda totul in lumina.

Se imbraca cu flori albe pomii din livada-noastra.
Galben si rotund zambeste soarele pe la fereastra.
De prin cranguri se aude gangurit de turturea.
– Primavara e a noastra. Sa ne bucuram de ea!

Mai devreme-ncep cocosii zgomotoasa lor tirada
Si Grivei, voios, alearga toata ziua prin ograda.
Pe ogor tractorul ara cat este ziua de mare.
Robotesc cu spor satenii. Nu mai e timp de visare.

Luca Vestitoru’
25 aprilie 2021

Balada personajului discret

In viata sunt un personaj discret,

O litera pierduta-n alfabet,

O indoiala printre idealuri,

O barca din hartie printre valuri.

Sunt un bolnav uitat intr-un azil,

Un om carunt cu suflet de copil,

O zi neinsemnata-n calendar,

Un strop de vin ramas intr-un pahar.

Sunt doar un nor razlet in zori de zi,

Un pustnic strabatand carari pustii,

Urma de pas ramasa pe nisip,

Un zambet vag pe-al deznadejdii chip.

Eu sunt actorul trist si ostenit,

Un diletant stingher si plictisit,

Interpretand umil un rol discret

In somptuosul vietii cabaret.

Luca N Regasitu’

13 ianuarie 2021

Romanta gri

Bacovian adie-un vant de toamna

Si-o ploaie-ncepe, rece, nemiloasa.

Se insereaza si e frig in casa

Si vremea la betie te indeamna.

…………………………………….

Cu bratelele deschise larg, in drum,

Nepasator ca n-are rost si casa,

In ploaia mocaneasca, rece, deasa,

Danseaza fericit un biet nebun.

Infrigurata, plange-o domnisoara

Pe care-a parasit-o omul drag.

E numai ea cu gandul ei pribeag

Intr-o mansarda veche, asta seara.

Intr-o lumina slaba, de neon,

La o fereastra mica, vis a vis

Abia se vede, in nuante gri,

Un bartanel cu un acordeon.

E frig si ploua-ntruna si e noapte.

La masa lui cea mica, un poet

S-a asezat sa scrie un sonet,

Palid si trist, si obosit de toate.

Luca N Pasatoru’

16 octombrie 2020

Fashion

Mondene circumstante,

Intrigi si arogante,

Emotii si sperante,

Vremelnice-aliante.

Ambitii contagioase,

Polemici fabuloase,

Argumentari taioase,

Regrete si angoase.

Dileme puerile,

Lamentari inutile,

Insinuari subtile,

Manipulari abile.

Iluzii, consternare,

Prejudecati, candoare,

Minciuni, dezavuare,

Declin si renuntare.

22 octombrie 2019

Luca N Intrigatu’

Balada pacatosului fara duhovnic

Nu mi-a fost scris usor sa vietuiesc

Dar soarta nu mi-am pus-o pe taraba

Stiind ca n-am fost vrednic sa sfintesc

Locul, precum fac oamenii de treaba.

Am fost iscoditor si vanitos,

Istet, naiv, mereu indragostit,

Marinimos, ursuz, capricios,

Am admirat, si-am si dispretuit.

De multe ori am fost nesuferit,

Orgolios si neinduplecat.

Invidiat am fost, dar si iubit

Si-ntotdeauna greu de ignorat.

Fariseismul m-a scandalizat,

Demagogia, setea de putere,

Ca voi cunoaste Raiul, am sperat,

Cel mai misterios dintre mistere.

Pacate am facut, desigur, multe

Si cu mult mai putine fapte bune

Dar cine marturia sa-mi asculte

Acum, cand totul e desertaciune?

25 aprilie 2019

Luca N Ignoratu’

Natura vie cu mare, fata si poet

Pe faleza-n Antibes,

Intr-un mic dormitor,

Haine imprastiate peste tot, pe covor.

Pahare golite,

Tutun, bautura,

Doua tinere trupuri. Aventura.

Tulburi arome

De farmec si vis

Inunda acest vinovat paradis.

Apriga-n zori,

Marea vuieste.

Somnul amantilor obositi il goneste.

Se misca oblonul,

Fereastra-i deschisa.

Soarele-nvaluie trupul de fata proscrisa.

Un acordeon

Suspina incert.

Tresare usor fruntea unui poet.

Natura e vie

Si-aprinde simtirea.

Decadenta inunda trairea.

17 martie 2018

Luca N’ Tulburatu’

Pastel de targ israelit

Suav refren in zumzetul de targ,

Prin proaspata racoare-a diminetii

Strabate dintr-un vechi violoncel,

Grav, acompaniind tumultul pietii.

E-un targ de vechituri in Tel Aviv

Pe-o strada-ngusta si aglomerata

Unde cu marfa-ntinsa pe trotuar

Mai multi evrei clientii isi asteapta.

Sunt oamenii tacuti si rabdatori

Pe care asteptarea ii apasa,

Nadajduind si azi, la fel ca ieri,

Ca vor pleca cu ceva-bani acasa.

Cu ochelarii lui stravechi pe nas

Un anticar o carte rasfoieste,

E Biblia din care zi de zi,

De-o viata, cu evlavie citeste.

Alaturi de-o masuta cu pantofi

Pe care praful strazii se asaza,

Un tanar cu un aer obosit

O trista melodie fredoneaza.

Cu-n sfesnic auriu in mana dreapta

O blonda pistruiata lancezeste

Pe scaun, langa mica ei taraba

La care nimeni azi nu se opreste.

Pe toti, negutatori sau  musterii,

Ii stapaneste-o mare  plictiseala

Iar soarele trimite peste toti

Caldura datatoare de-ameteala.

Doar un batran care a targiut

O palarie cam decolorata

Zambeste fericit ca i-au ramas

Cativa sekeli pentru o inghetata.

Prin mijlocul multimii adunate,

Cu greu un cersetor isi face loc

Si langa negustori cand se opreste

Mai murmura ceva despre noroc.

Domol, intr-un tarziu, amiaza vine

Si se asterne peste Tara Sfanta.

E ofilit de soare Tel Avivul

Si nici violoncelul nu mai canta.

 

19 decembrie 2014

Luca N’ Racoritu’

Ultimul vis al fratelui cel bun

Te rog sa taci, nu spune vre-un cuvant.

M-am saturat sa-mi spui cat sunt de bun,

Ca sunt cel mai iubit de pe pamant,

Pentru ca stiu, am fost doar un nebun.

 

Am fost nebun, avid de libertate,

Intotdeauna intre sah si mat,

Si mult prea des privit cu ostilitate

De cei care m-au vrut ingenuncheat.

 

Puterea sa-mplinesc ce-a trebuit,

Trecand de multe-oprelisti si primejdii

S-a stins usor si-acuma, spre sfarsit,

Mi-a mai ramas doar umbra deznadejdii.

 

In searbada vietii melodramă,

Cu vechi dileme dostoievskiene

Am fost un leu batran, de buna-seama

Nebun si slab si incoltit de hiene.

Eu nu mai am nici timp si nici rabdare

Sa tot astept un frate care vine,

Sa ma pofteasca  la o masa mare

Intinsa  pentru el, nu pentru mine.

Din tot ce vrei sa-mi dai nu iau nimic.

Ce-mi datorezi, de-acum, sa fie-al tau.

Din viata mea a mai ramas un pic

Si voi pleca fara sa-mi para rau.

 

Pentru a trece-n vesnicul taram

Deschide-voi curand ultima usa

Si vreau, fara comori ce devin scrum,

Sa traversez desertul de cenusa.

 Asa ca taci. Nimic nu vreau sa-aud.

De-acum la fraze dulci voi fi imun,

La vorbele-ti frumoase fi-voi surd;

Ucide-l azi pe fratele tau bun!

 

14 martie 2014

Luca N Visatu’

Balada inimii albastre

Of ce dor, ce chin, ce jale-link video (lautari din Pitesti in concert_Tudor Gheorghe)

Aprinzand melodii intr-o carciuma veche

Lautarii batrani si vicleni ma imbata.

Acorduri de viata si moarte laolalta,

Nebuneste-mpletind, imi ingana-n  ureche.

Contrabas ragusind armonia de crama

Imprastie-aroma de dulce pacat.

Alaturi, se-nalta un ritm framantat

De tambal, glasuind cu voci stranii, de-arama.

Fecioara fugind prin paduri despletita-

E vioara firava ce suspina dramatic

Iar acordeonul  isi striga salbatic

Durerea din clape si basi – infinita.

Nu m-aruncati  in al tristetii ocean,

Lautari-oameni dragi, frati ai mei!

Lasati-mi macar azi inima la locul ei.

Pentru Dumnezeu, e ultima zi din an!

31 decembrie 2013

Luca N Impacatu’

Balada anotimpurilor mele

In primaveri ivite prea devreme

Voi fi desen de iarba pe zapada,

Uitat de o eleva printre teme

Intr-un  stravechi  caiet, pe-o fila alba.

… Desen uitat in primaveri, devreme.

In miez de veri arzand de rosul soare,

Alunecat din ganduri de copila

Voi fi petala ratacita-n zare

Deasupra florilor de  pe-o movila.

… Un gand curat in veri arzand de soare.

Pe-ntunecate alei, in nopti de toamna

Voi fi un vers dintr-un poem nescris

Ascuns discret intr-un suspin de-o doamna,

Lin asternut pe pleoapa unui vis,

… Suspin discret in nopti tarzii de toamna.

In zile reci si cenusii de iarna

Printre mesteceni rataci-voi nins

Cu fulgii mari lasati sa se astearna

Intr-un contur firav de-argint, cuprins.

… Un abur ratacit in miez de iarna…

…………………………………………………

Crampei dintr- un desen cu-amurg tarziu,

Ascuns  intr-un sertar de scrin de-o fata,

Mult prea devreme ca sa pot sa fiu

Secretul  ei, stiut de lumea toata.

… Desen cu un peisaj de-amurg tarziu,

In anotimpuri revenind piezis

Voi fi din nou doar un desen pe-o foaie

Pe care-o satrange-n  mana pe furis

O mama trista intr-un colt de-odaie.

… Desen cu soare luminand piezis…

7 noiembrie 2013

Luca N’ Visatu’

De vorba cu mama

Mama _Tudor Gheorghe  (audio)

Azi am vorbit indelung cu tine.

Despre viata am vorbit,

despre ce-am trait

despre noi, despre mine.

Nimicuri firesti…

In fine!

Voiam sa-ti dau vesti ,

sa-ti spun povesti

despre mine

dar  simteam  ca  le stii.

Le stiai pe toate prea bine…

De-as mai putea, as vorbi

doar cu tine.

…Eram amandoi, vorbeam despre toate.

Era bine…

Cand te-ntrebam ceva, fara glas ma priveai

Numai cu-n zambet trist, din tablou, raspundeai.

Luca N Firescu’- 6 ianuarie 2012

Dator

In viata mea sunt unii care imi cer de toate

Cu zambetul pe buze imi cer tot ce se poate.

Ei sunt multi si peste tot. Ma-nconjoara.

Imi cer lumina, aerul si apa, bunaoara.

Dar cred ca este si-un manunchi foarte mic

Al celor care nu-mi cer niciodata nimic.

Pe-astia as putea sa-i insir intr-o lista.

Nu-mi amintesc niciunul. Poate ca nu exista?!

De la nimeni, niciodata, n-am primit nimic.

Toti spun ca nu cer, ca sunt eu mai orgolios un pic.

Si au dreptate; nu cer (prea mare lucru) niciodata…

Oricum, desi doar dau, raman mereu dator la lumea toata…

Am totusi un motiv de incantare:

Dumnezeu imi da cate ceva sa-mpart cu fiecare.

Luca N Chivernisitu’

Onestitate

 

 

 

 

Daca insisti, prietene-am sa-ti spun:

Ca n-ai fost preá destept, dar nici prea prost,

Si poate n-ai fost omul cel mai bun

Dar cel mai rau stiu sigur ca n-ai fost.

 

Incredere preá multa-ai risipit

In schimb stiu c-ai primit dezamagire.

Si-n viata, pe oriunde-ai ratacit,

Tu ai sadit speranta si iubire.

 

Ca truditor pe-al vietii-ntins ogor

Te-ai straduit sa faci ce se cuvine.

Pentru multi altii, calauzitor

Ai fost, dar ai uitat mereu de tine.

 

Parca jenati de ajutorul tau,

Acum putini mai pomenesc de tine.

Dar parca n-ai ajuns atat de rau

Incat sa fii vorbit numai de bine.

 

Luca N Calauzitu’

4 februarie 2024

Bolnavi din decenta

Abrutizați dar mult prea slabi din fire,

Și-ntr-o continuă convalescență

Suntem în vremea lipsei de iubire,

Când și decența pare indecență.

Ne pierdem libertățile-n instanțe,

Și culpa de a exista ne-apasă.

Letargici și docili, fără speranțe –

Trăim într-o continuă angoasă.

Cu famenii care cu nesimțire

Ignoră legi, prea suntem iertători.

Avem de-ales, în prag de prabușire,

Măcar să nu mai fim nepăsători.

Luca Piteșteanu’

7 ianuarie 2024

(P)omul laudat care sfinteste locul – rolul managerului in(tre) alocarea sarcinilor si realizarea obiectivelor (studiu minimalist)

Planificarea posturilor de muncă se face in vederea realizarii obiectivelor pornind de la  evaluarea importanţei lor, cu scopul stabilirii unei structuri operationale optime, rationale, etice si echitabile, chiar daca teoriei echităţii i se poate reproşa că este încărcată de subiectivism, de multiple conotaţii psihologice individuale. Percepţia individuala a echităţii in îndeplinirea unui set de obiective este o latura extrem de sensibila, obiectivele profesionale fiind realizate de angajaţi-simpli salariati si manageri, care, la rândul lor au obiective proprii.

Adoptarea unei atitudini potrivite va avea consecinţe pozitive asupra bunului mers al unităţii, asupra productivităţii muncii şi satisfacţiei profesionale a personalului. Pentru asta managerul trebuie sa-si asculte si sa-si capabilizeze echipa.

În procesul de repartiţie a personalului functie de necesitati si roluri, managerii se pot confrunta  cu situaţii în care este necesară o clasificare profesională a celor din subordine. În funcţie de obiectivul urmărit, managerul adopta diferite strategii de clasificare şi repartiţie profesională. Deciziile de personal au o importanţă deosebită, eficienţa lor răsfrângându-se asupra eficienţei întregii organizaţii. De aceea este esenţial ca în practica organizaţională să se acţioneze cu responsabilitate şi în conformitate cu standardele actuale.

Fiecare profesie presupune o anumită configuraţie aptitudinală care, daca este judicios exploatata conduce la bune rezultate economice. Pentru alcatuirea aplicarea si expolatarea  strategiilor de orice fel, dar mai ales a strategiilor care vizeaza resursa umana, este nevoie de manageri buni.

Este foarte important, am mai spus-o si cu alte ocazii, ca salariatul sa fie convins ca are de invatat de la managerul sau. Sentimentul salariatului ca are un sef care mai are multe de invatat este demobilizator si frustrant.

Eficienţa unei strategii (de selecţie) trebuie apreciata functie de beneficiul realizat în urma aplicării sale.

Deciziile manageriale (de personal) pot fi organizaţionale şi individuale.

Scopul acestora este utilizarea raţională a forţei de muncă şi, repet, creşterea productivităţii. Cele două tipuri de decizii sunt relaţionate la fel cum sunt corelate orientarea şi selecţia profesională.

Pornind de la analiza muncii, managerul poate identifica elementele relevante din componenţa unei profesii care fac posibilă definirea unui anumit eşantion de comportament ce permite alegerea persoanei potrivite pentru profesia/sarcina respectivă.

Munca managerului, de proiectare şi coordonare a activităţii urmăreşte să realizeze  o compatibilitate între caracteristicile persoanei (aptitudinile sale) şi cerinţele operationale, fără favoritism sau în mod preferenţial, in vederea unei valorizari optime a mijloacelor si resurselor.

Această compatibilitate, bazata pe convingere, asigură eficienţa unei persoane în realizarea activităţilor sale de muncă.

In determinarea acestei compatibilitati trebuie luate in calcul multe insusiri. Cred ca cele mai importante sunt: conştiinciozitatea, stabilitatea emoţională, agreabilitatea, autocontrolul, prudenta, pragmatismul, responsabilitatea. Daca acestor insusiri li se mai adauga: buna cuviinta, curajul, deschiderea spre experiente, extraversia, sansele de reusita si performanta sunt reale. Imi place o definitie noua,care spune ca „Performanta este alcatuita din motivatie si abilitati, moderate de constrângerile situationale”. Din pacate, insa, daca privim cu realism, in aceasta perioada, acest buchet de insusiri si abilitati (pe care le-am amintit mai sus) este greu de identificat la o singura persoana. Cat despre motivatie si mai ales despre motivare, perioada actuala, este clar ca nu ofera, cele mai bune auspicii. In aceste conditii, rolul managerului devine primordial.

Omul ales sa fie manager trebuie sa fie:  inteligent, sociabil, asertiv, ambiţios, energic, cooperant, plăcut, prietenos, sigur, de incredere, realist in privinta propriilor calitati si defecte, capabil sa intretina relatii constructive prin integrarea coerenta in procesul muncii,  trebuie sa poata desfasura o activitate orientată în mod explicit spre realizarea unui obiectiv (comun), al intregii echipe din care face parte; sa actioneze cu responsabilitate ca bun cetatean/membru al unei organizatii.

In ceea ce priveste capitalul de informatie al organizatiei, pozitia managerului fata de circuitul si fluxul informational trebuie sa fie una participativa, chibzuita, ordonata, disciplinata.

Principala sarcina trasata de manager pentru angajati este sa intretina in mod constant standarde inalte de etica in afaceri, de calitate si chiar (de ce nu?), de excelenta, de aceea este important ca managerul sa-si insuseasca  in primul rand respectarea obligatiei de a lua masuri de precautie si control, astfel incat informatiile interne, sa nu ajunga in atentia unor persoane neautorizate.

Comportamentul personal si cel de afaceri trebuie dirijate in concordanta cu cel mai inalt grad de conduita etica iar ca sa poata convinge, managerul trebuie sa furnizeze/disemineze permanent exemplul personal.

Pentru a proteja reputatia si asigura conformitatea cu legile in vigoare, cu regulile si politicile companiei, orice incalcare a acestor etici trebuie tratata cu seriozitate de catre conducerea organizatiei. Trebuie ca managerul sa aiba zero toleranta in privinta respectarii legilor – deci trebuie sa le cunoasca, sa anticipeze rezultatele actiunilor si directivelor lui. In ceea ce priveste stima si respectul – in afara de respectul pentru propria persoana, pentru un manager bun este esential respectul fata de cei din jur.

In asteaptarea din partea salariatilor a respectului formal al normelor si procedurilor este nevoie de un anumit nivel de responsabilitate. Fara intârzieri, absenteism, randament scazut sau conformism pervers in detrimentul performantei adevarate.

Unele organizatii si-au setat ca principala valoare principiul de cooperare in detrimentul competitiei interne, dorind ca organizarea muncii sa se faca numai in functie de scopurile de atins si de programul de realizat, incercand astfel sa imprime o stare de spirit orientata (in primul rand) spre rezolvarea problemelor (inerente). Dar, precum stim, exista egoism, invidie, interese, “pile”. Un manager abil trebuie sa le aibe in vedere si sa incerce prin metode specifice sa le tempereze pe toate, fiindca fiecare dintre ele genereaza un anumit gen de concurenta.

Orice manager, indiferent de pozitia in organigrama sau misiunea postului, in contextul strategiei, are un obiectiv de atins si nu-l poate atinge singur, ci numai cu ajutorul echipei pe care si-o formeaza sau o are la dispozitie. Trebuie sa fie realist in privinta lucrurilor pe care le poate schimba.

Nu are multe posibilitati de abordare a problemei: poate fi autoritar, permisiv, democrat dar mai ales ferm…

Fermitatea este elementul de capatai desi este in cele mai multe cazuri generatoare de conflict, opozitie si desolidarizare, de ostilitate sistematica sau inertie, deseori incurabila. Managerul trebuie sa formalizeze si sa instituie reguli dar si sa creeze conditiile de aplicare a regulilor.

Chiar daca majoritatea specialistilor nu considera ca e intelept sã faci concesii, ele isi au rolul lor. S-au facut si se vor mai face. Orice bun manager stie asta si trebuie sa actioneze in consecinta, cu chibziunta.

Echipa buna il face pe manager mai bun, mai eficient, il mentine “cu picioarele pe pamant” iar managerul bun, convingator, face echipa puternica si competitiva.

Trebuie ca membrii echipelor si managerii sa impartaseasca teluri commune sã creada in aceste teluri, sa creada in intentiile bune ale celorlalti (cel putin pana la proba contrarie).

Orice om este (si isi este) un manager.

Orice manager adevarat este OM si modelator de OAMENI. El cauta fapte, analizeaza, examineaza, constientizeaza, calculeaza, evalueaza, anticipeaza, ia decizii, sesizeaza consecinte si oportunitati. sesizeaza amanuntele, vede  ansamblul; dar nu se lasa coplesit nici de amanunte, nici de ansamblu. Filozofia lui de viata trebuie desavarsita prin experienta si munca si (poate) mai putin prin lecturi recomandate.

Managerul a existat dintotdeauna peste tot. Desi nu a fost inventat el a fost (si s-a) reinventat mereu, in locul potrivit, la momentul potrivit. Locul actiunii unui manager  a fost si este “aici” iar momentul “acum”. De aceea managerul care “pleaca de jos”, (re)inventandu-se periodic, dovedeste eficienta in comparatie cu cel care este “uns” pe criterii subiective.  Managerul nu trebuie sa fie (neaparat) “pomul laudat” desi trebuie sa-si imparta “roadele” cu ceilalti; ci cel care “sfinteste locul”…

In concluzie: adevaratul manager (- repet), acela care impune respect, apare dintre aceia care au respect pentru sine, ii respecta pe cei din jur si-i convinge si pe ei sa se respecte, este sincer cu sine, cu colegii si cu superiorul sau, este serios, constructiv, gaseste solutii practice pentru imbunatatirea activitatii.

Daca este constiincios, placut, generos si respectuos devine respectabil. Iar daca e respectabil, sfiinteste locul.

11 iulie 2011

Luca N’ Inventatu’

blog-image

Fii bun, omule!

Soarelui da-i binete in orice dimineata,

Omului necajit, daca poti, da-i speranta.

 

Daca-i e greu cuiva cand ti-e tie usor,

Fara preget sa-i dai o mana de-ajutor.

 

Iar din putinul tau sa dai celor saraci,

Bucuros sa fii cand ii hranesti si-i imbraci.

 

O fantana sa faci la un capat de sat,

Sa bea apa drumetul obosit si-nsetat.

 

Usa ta s-o deschizi celui far-adapost.

Cum era daca tu-n locul lui ai fi fost?

 

Sa fii bun si sa-i ierti pe cei care-ti gresesc.

Vietii tale, iertand, ii vei da un nou sens.

 

Sa-i cinstesti pe parinti cat in viata mai sunt,

Ca de n-ar fi fost ei tu n-ai fi pe pamant.

 

Pe copii sa-i inveti sa se poarte frumos.

Peste ani, negresit, le va fi de folos.

 

Fa-i iubirii, cu drag, loc in inima ta

Fiindca roadele ei te vor indestula.

 

Luca Pitesteanu‘

22 octombrie 2023

Vanatoare

Sa purcedem, mi-a zis. Si-am pornit.

Zapada sub talpi scrasnea ascutit.

Am ajuns cu tata in poianana de-argint.

Inghetat, patul pustii de obraz am lipit.

Ocheste acum! Si-am ochit.

Aerul spintecand, un glont a lovit.

Bravo tie, mi-a zis. L-ai nimerit!

Un geamat scurt. Zapada s-a inrosit.

Eu n-am zis nimic. Nici n-am tresarit.

… In sufletul meu, azi, ceva a murit.

Luca

11 august 2023

Eroul

 

 

 

 

 

 

Cu zâmbetu-i cald bucurie aduce,

Semenilor invinsi sau aflati la rascruce

Dar si celor care, lipsiti de speranta,

Rostul nu-si mai gasesc in propria viata.

 

E demn, nu se lasă călcat în picioare.

Nicicand nu ia-n seama vorbele goale.

Darz si neobosit, ca un brav luptător,

Cu viata lui stie ca-i e lumii dator.

 

Nu-i sovaie pasul, nu-i e prada tristetii,

Biruit nu se lasa de-ncercarile vietii.

Cu privirea spre cer și cu sufletul mare,

Pentru el nu exista teama sau disperare.

 

Într-o lume în care demnitatea se pierde

E ca bradul inalt, neclintit, mereu verde.

Rostul lui e sa tina speranta mereu treaza

Si-n al vietii-ntuneric, ca un far, lumineaza.

 

31 mai 2023

Luca R Cunoscatoru’